INTERVIU

 

1.     Spuneti-mi cateva cuvinte despre dumneavoastra. O scurta prezentare a Arinei Gheorghita - nume complet, profesie, cateva cuvinte despre  expozitiile de pictura pe care le-ati avut de-a lungul timpului si despre cea de la Brasov.

 

Numele complet? Arina Gheorghita.  “Arina” reprezinta de fapt perplexitatea mamei mele (care asteptind un baiat s-a pomenit cu o fata) si care, de uimire si oboseala nu a reusit sa treaca de litera A.

Am absolvit o scoala de specialitate - si aici e o poveste hazlie: cind ma pregateam sa dau la facultate se numea INSTITUTUL DE ARTE PLASTICE , pe cind am intrat devenise ACADEMIA DE ARTE VIZUALE pentru ca la absolvire sa fie UNIVERSITATEA DE ARTE SI DESIGN. Asa ca nu pot spune cu precizie ce am absolvit…aceeasi Marie cu alte si alte palarii. Toate insa purtau numele marelui pictor ION ANDREESCU si pe mine asta ma intereseaza mai mult.

De-a lungul timpului nu am avut multe expozitii pentru ca nu am vrut. Aveam material mai mult ca altii dar nu imi placea sa fac din arta, industrie. A face 5 expozitii pe an inseamna a expune 5 productii total diferite nu a plimba aceleasi lucrari dintr-un oras intr-altul.

De asta ies rar la rampa…e adevarat ca am si o alergie la cv-urile pompoase care arata citi bani ai ca sa calatoresti nu cita meserie stii.

La Brasov tinjeam demult sa vin…sint o paseista lihnita dupa istorie si orasul asta respira asa ceva.

Ma inebunesc cotloanele lui intime si harababura medievala de aici, nu cladirile masive perfect renovate ci curtile astea cu 8 familii , pomi infloriti si o singura toaleta.

 

 

 

 

 

 

 

Stiam ca la Brasov la fel ca si la Cluj e plin de “finessuri” ( asa denumim in familie publicul avizat asa ca am pregatit anume o expozitie clasica, eleganta.

 

Cand ati descoperit pasiunea pentru pictura? Am inteles ca spiritul artistic l-ati mostenit din familie. In ce fel v-a influentat aceasta?

 

Nu cred ca exista ceva mai obositor pe lume decit sa ai ambii parinti pictori … dar nici mai palpitant!

Unde sint pictori gasesti inteligenta si nevroze. De fapt inteligenta si nevroza sint inseparabile mai ales acuma in “plina aberatie contemporana”.

M-a influentat imens pentru ca nu am cunoscut lumea in plina si splendida ei absurditate ci gata filtrata de parintii mei, o lume gata explicata, inteleasa. Nu stiu daca a fost bine… pe de- o parte mi-a adus o precocitate pe care altii mi-au invidiat-o, pe de alta am dat cu capul tare de pragul de sus cind am facut cunostinta cu realitatea cruda atit de putin asemanatoare cu utopia artistica presarata cu nobile principii sadita de ai mei.

 

Cum a inceput totul, cand ati luat pentru prima oara pensula in mana?

De desenat desenam de mica, asa cum fac toti copii.

Cel mai vechi desen pe care l-a conservat mama mea e unul de la patru ani care reprezinta “ un soldat si dansatoarea lui pe toba”. A notat pe verso si explicatia pe care am dat-o atunci. Trebuie sa recunoasteti ca si desenul si explicatia sint ciudate.

Pensula am luat-o in mina la 6 ani. Imi amintesc cu precizie. Tata picta in ulei iar mie imi dadea carioca sau creioane colorate. Ma simteam inselata. L-am tocat marunt pina cind de exasperare mi-a dat o pinza mica si m-a pus la paleta lui de ulei. A rezultat o acrobata la trapez. Si aceasta pictura s-a pastrat in mod miraculos pina azi

 

 

Insa tacmiu nemilos a privit-o si a spus:

-E bine compusa dar culoarea nu are vlaga..si mi-a colorat trapezul in verde.

A fost prima mea lectie despre centrul de interes.

 

Din cate stiu, pictati mai mult peisaje si naturi moarte. De ce ati ales astfel de teme? Ce va inspira? Cum va caracterizati stilul?

Haideti sa le spunem naturi statice..totdeauna m-a deprimat termenul e natura moarta, ea e de fapt atit de vie…

Am si peisaj urban si de sat si peisaj feroviar si maritim, interioare , compozitii figurative…am de toate.

Nu cred ca genurile de baza vor expira vreodata. La scoala toti fugeau de baza ca dracul de tamiie si se zbateau care mai de care sa stupefieze mai mult; nu cumva sa creada cineva ca picteaza ca in secolul XVIII.

Dupa mine e o prostie, baza e sacra.

Ce, a facut van Gogh altceva decit baza?

Un scaun de paie, doi bocanci, floarea soarelui…dar iti plingi in pumni cind te uiti la el.

Cred ca am un stil ciudat si puternic, o sinteza sentimentala. Intensa dar fara sirop.

Care este tehnica de lucru preferata?

Uleiul pe pinza. Pe locul doi, colajul.

Care sunt culori dumneavoastra preferate?

Ce intrebare cruda…din setul “pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?

Cum as putea? Lucrez cu toate nu ma pot lipsi de niciuna.

Culorile nu sint frumoase in sine, alaturarea lord a frumusete, adecvarea lor la situatie. V-ar placea sa fie plopii rosu intens iar asfaltul albastru?

 

7. Ati pictat vreodata portrete?

Niciodata. Iubesc mai mult natura decit natura umana. Am facut odata cu mare placere portretul unui dalmatian daca se poate spune asa si mi-am facut autoportretul la comanda unui colectionar. Cu multa emfaza as zice…vedeti, nu merita oamenii…sint prea increzuti. Incepind cu mine.

Ati spus ca oamenii nu au nevoie de "lovituri sub centura". Din punctul dumneavoastra de vedere, in ceea ce priveste arta, care credeti ca sunt asteptarile oamenilor, dorintele lor, nevoile lor sufletesti?

Oamenii vor sa gaseasca in arta ceea ce nu gasesc in viata.

Puritate, emotii emotii nealterate, idealuri…contrariul cenusiului inform al vietii cotidiene facuta din zdroaba si dezamagiri. Viata de acum e foarte coroziva, constiintele sint naclaite, principiile sint un lux costisitor. Toate astea se cer compensate de frumuste si curatenie. Din astea nu ai niciodata destul. Iar daca artistii nu ies in intimpinarea dorintelor lor, gresesc artistii.

 

Cum sunteti dumneavoastra in viata de zi cu zi? In cateva cuvinte, faceti o scurta autocaracterizare a Arinei Gheorghita, cu calitati si defecte, cu celelalte pasiuni in afara de pictura!

In viata de zi cu zi nu am nimic “”glamuros”…sint o fiinta in trening care nu se decupeaza din peisaj cind sta la coada la autoservire. Nu acolo trebuie sa iti straluceasca eul spiritual.

Lista cu lucruri care imi plac e nesfirsita. Imi place istoria antica, de fapt in liceu voiam sa ma fac arheolog, apoi folclorul si etnografia, culturile primitive, filmele si fotografiile retro, meseriile vechi . tot ce e ciudat, rar sau se leaga de trecut. Imi plac jazzul, dansul sub orice forma, desenele animate…dar cel mai multi imi place sa stau cu sotul meu indiferent de program. Sint categoric o familista. Plina de defecte evident: superficiala, nerabdatoare, egocentrista, histrionica…stiti, clasicele metehne ale breslei.

 

10. Ce reprezinta pentru dumneavoastra pictura?

Pictura e si pasiunea si meseria mea. Reprezinta lucrul pe care stiu sa il fac cel mai bine. Putini au norocul sa fie pasionati chiar de ceea ce trebuie sa faca. Pictura e sublima si pentru ca e ”meseria fara sef”. Din pacate pentru mine nu sint facuta sa fiu subalterna. Din fericire am o meserie care imi permite sa nu fiu.

 

 

 

Ionela Solomon 2006